Utopia si eutopia de la miază-noapte

‘‘Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.’’ (Psa 50:3)

Se știe de ceva vreme care este domiciliul Moșului: Laponia, țară care se află chiar în proximitatea Cercului polar. Moșul Crăciun vine din aceast punct cardinal pe sania lui aproape înghețată trasă de câțiva reni. Promisiunile seculare îi conferă moșului un surplus de viteză, cel puțin în mintea copiilor. De la Nord, încărcat cu multe himere construite peste an și, ce-i drept, cu puțină voie-bună, are loc multimilenarul ciclu venire-revenire al Moșului către toate colțurile pământului. Crăciunul este cvasiprezent în toate culturile lumii. Religiile nu au putut decât să-l asimileze pe Moș, cu sanie cu tot, cu sau fără fesul lui, și mai ales cu darurile mult așteptate. Putem spune despre Crăciun că a devenit chiar un soi de ‘‘ambassador UNICEF’’ al rănilor lumii, în disperata încercare de a făuri mult visata pace ecumenică. Nu vreau să vă stric bucuria zâmbetului zăpezii, de aceea nu mă mai leg de Moșul utopic.

Dacă creștinii L-ar aștepta pe Hristos măcar la jumătate din intensitatea cu care este așteptat Moșul, demult Orionul ar fi devenit poarta aducerii Cerului pe pământ. Atunci când Dumnezeu îi vorbește lui Iov într-o teofanie, El I Se descoperă  de la miază-noapte (nord): ‘‘dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!’’ (Iov 37:21). Lui Ezechiel Dumnezeu I se revelează de la miază noapte într-un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc (Ez.1:3). Isus va reveni prin constelația Orion. ‘‘El vine pe nori. Orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns’’ (Apoc. 1:7). Prin mijlocul constelației trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt care a făcut din această constelație una din cele mai cunoscute constelații în toate culturile antice. Orionul este singurul astru care poate fi observat din orice ungher al lumii. ‘‘Nori negri, grei, s-au ivit și s-au izbit unii de alții. Vãzduhul s-a desfãcut și s-a rulat precum un sul; apoi am putut privi în sus prin spațiul astfel deschis, cãtre Orion, de unde venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea Sfântã va coborî prin acel spațiu.’’ (E.G.White, Experiențe și Viziuni, 42).

Pana profetică descrie iminența pericolului invaziei împăratului de la miază-noapte, care aducea fie eliberare din robie, fie pustiire. (Daniel 11:11.15; Ieremia 6:22) Împăratul Isus revine împreună cu oștile cerești călare pe cai albi (Apoc. 19:14). Cerul se aprinde în toată spledoare lui peste o lume a cărei candelă a fost furată demult. O lume în care moșii coboară în întuneric pe hornurile casei, în care regizorii sunt protegoniștii propriilor iluzii. O lume care refuză cu obstinație să creadă în locuri mai bune (eutopii) – Cerul, dar ale căror magazine de iluzii (utopii) se vând mai tare decât etnobotnicele. Împăratul Isus a venit, S-a înălțat și va reveni așa cum ne-a promis. Moșul se face că vine. De secole.        Depinde de tine cum te va găsi Î(î)mpăratul de la miază-noapte!

You can leave a response, or trackback from your own site.