Archive for the ‘EDITORIALE’ Category

Favorizează Biblia băuturile alcoolice?

Favorizează Biblia băuturile alcoolice?

‘‘Vinul, mustul și curvia iau mințile omului.”

Osea 4:11

Nu vobește Biblia de mai multe ori despre bere și băuturi tari? Nu îi cităm noi adesea pe oamenii despre care Biblia spune că au consumat băuturi alcoolice? Pe acest temei, nu putem presupune și apoi susține că Biblia nu interzice alcoolul?  Totuși trebuie să ne ferim să citim Biblia cu superficialitate! Când Biblia în limba română traduce cuvântul băutură (alcool), în limba ebraică este folosit cuvântul shekar. Acest cuvânt traduce expresia: ‘‘băuturi tari’’, care era diferit înțeleasă decât o înțelegem noi astăzi. Cititorii moderni se pot gîndi că se referă la băuturile distilate (ex. lichior, coniac). Din moment ce procesul distilării alcoolului nu a fost cunoscut mai devreme de anii 500 d.Hr., cea mai tare băutură la care Biblia se putea referi nu putea avea mai mult de 14 grade alcool, deoarece acesta este procentul maxim de grade alcool pe care îl poate produce fermentul natural. Aceasta ne spune fără echivoc că Biblia nu a dat licență consumului de băuturi tari din zilele noastre. Dacă nu se referă la băuturile distilate, atunci la ce face aluzie cuvântul shekar (băuturi tari)? Ne aflăm în punctul în care limbile semitice înrudite cu limba ebraică în care a fost scrisă Biblia ne pot fi de folos. Documente scrise în formă cuneiformă pe table de lut ne aduc în vizor o băutură cu alcool a babilonienilor numită shikaru. Cuvintele sunt foarte similare. În realitate este vorba despre același cuvânt. Câteva dintre aceste table de lut ne spun cum se prepara această băutură. Din cereale babilonienii făceau o pastă pe care o lăsau să fermenteze. De fapt este vorba despre bere! Deci, atunci când Biblia vorbește despre băuturile tari se referă la bere. Vom observa că Biblia vorbește în termenii foarte negativi despre consumul băuturilor tari (shekar=bere). Din cele 21 de apariții ale acestui cuvânt în Vechiul Testament, 19 condamnă vehement folosirea ei. Ne vom lua timp să le discutăm și pe celelalte două. Levitic 10:9 ‘‘Tu și fiii tăi împreună cu tine, să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți…’’ (neamul preoților); Numeri 6:2-3 interzice nazireilor să consume shekar. Judecători 13:3-4 îngerul Domnului o avertiza pe mama lui Samson să nu bea o astfel de băutură. În Deuteronom 29:5-6 Dumnezeu nu le-a oferit evreilor în timpul pelegrinărilor băuturi tari (berea de astăzi). O altă relatare biblică interesantă este aceea a Anei. Ea se ruga așa de patetic în tabernacolul de la Șilo ca să poată rămâne însărcinată, încât a fost acuzată de preot că e beată. Ea a negat acest fapt (1 Sam. 1:15). În jurul secolului VII î.Hr., profeții lui Iuda trimeteau mesaje clare împotriva consumului de vin și bere. Isaia meționează de opt ori, fiecare referință fiind negativă (prohibitivă). El pronunță o condamnare, un vai asupra acelora care le consumă (Isaia 5:11), blestemul lui Dumnezeu asupra țării răpind veselia de pe chipul lor (Isaia 24:9). Isaia 29:9 ne menționează prin aluzie că evreii se clătinau din cauza băuturilor tari (berea). Surprinzător, dar chiar și preoții și profeții, falși bineînțeles, se împleticeau din cauza efectelor băuturilor pe care le ingerau (Isaia 28:7). Profetul Mica nota dorința, aproape irezistibilă, a evreilor de a unge un lider corupt din acest punct de vedere: ‘‘Dacă ar veni un om cu vânt și minciuni, și ar zice: ‘Îți voi prooroci despre vin și despre băuturi tari!’ acela ar fi un prooroc pentru poporul acesta!’’ (Mica 2:11). Proverbele 20:1 vorbesc despre efectele nocive ale consumului de vin: batjocura și scandalul. Astfel că putem observa o condamnare aproape absolută a băuturilor tari în Vechiul Testament.

Cum putem explica Deuteronom 14: 22-28?

Acest text se pare că nu se potrivește deloc cu cele menționate mai sus, evreii părându-se că plăteau chiar o parte din zecimea lor în bere. Unii cititori și comentatori ai Bibliei au găsit în aceste texte licența pentru consumul de bere (băutură tare). În primul rând trebuie să observăm că Deuteronom 14 vorbește despre chestiuni aprofundate în circumstanțe speciale. În realitate aici subiectul curent este zecimea (Deut. 14: 22.23). Mai departe în aceeași secțiune biblică este abordat subiectul zecimii restante. Deuteronom 14 identifică zecimea cu ofranda de mâncare și băutură pe care evreii trebuiau să o aducă la templu care era localizat într-o zonă centrală. Atunci când zecimea era oferită regulat era dată din primul născut din miei și viței, ulei proaspăt de măsline, suc proaspăt de struguri –must (ebr. tirosh) și cereale. Toate acestea erau produse proaspete adunate în anul agricol curent. Ce se întâmpla totuși în cazul în care un evreu care din diferite raționamente juste nu putea parcurge distanța până la templu ca să-și aducă darurile? Modul cum trebuia făcută substituția și acest schimb ne este prezentat în versetele 24-26. Versetul 24 ne prezintă problema: un israelit nu putea merge la templu în timpul hotărât. Versetul 25 ne oferă soluția intermediară: el trebuia să-și convertească ofrandele în argint pe care urma să-i aducă la templu cu prima ocazie. Versetul 26 ne prezintă ultima etapă a acestui sistem intermediar al zecimii restante. Când urma să ajungă la templu un evreu avea de cumpărat produse asemănătoare pe care ar fi trebuit să le aducă la timp  ca zecime. El trebuia să le mănânce ca o ‘‘masă a zecimii’’ înaintea Domnului. Aceste produse cumpărate ulterior pentru masa (zecimii) dinaintea Domnului trebuiau să fie mature, pentru a putea sublinia simbolic faptul că zecimea era restantă. Astfel că, el nu aducea un miel, ci un o oaie matură. Nu oferea un vițel. Aducea un bou. În loc să aducă must de struguri (tirosh), el oferea vin de struguri (ebr. yayin), vin care fermentase. În loc de cereale (grâne) israelitul aducea bere (băuturi tari) fermentată din grâu. Darurile zecimii restante aveau rolul de a accentua tocmai întârzierea ei. În realitate aceste ofrande costau mai mult de vreme ce un miel sau un vițel este mult mai ieftin decât o oaie sau un bou, având rolul pedagogic de a învăța pe plătitorul restant să nu mai repete experiența. În aceste circumstanțe, substituția simbolică a  cerealelor (grâului) cu berea (băutură tare) nu poate fi considerată o legalizare a consumului ei chiar și ea festivă din când în când. Mai ales că Vechiul Testament condamnă vehement consumul de bere.

Must (ebr. tirosh) și vin fermentat (ebr. yayin)

Revenind la subiectul mustului-vinului, găsim două cuvinte: tirosh-must care se referă în general la sucul de struguri nefermentat care iese de la presă din struguri proaspeți, și yayin, un cuvânt evreiesc care are o semnificație mai puțin clară. În 30 din 38 de referințe în care se găsește cuvântul tirosh în V.T, este asociat cu uleiul de măsline, cereale în darurile pregătite ca ofrande de zecime sau alte taxe. Trei texte (Mica 6:15; Isaia 62:8; 65:8) se referă la tirosh cu sensul de produs rezultat din struguri; patru texte (Prov 3:10; Ioel 2:24; Mica 6:15; and Osea 9:2) vorbesc despre tirosh ca fiind lichidul rezultat de la presa de struguri. Un singur text (Osea 4:11) ne precizează faptul că mustul poate (tirosh) produce intoxicare. Acest text se poate referi la un must în starea lui incipientă de fermentare, sau la practica de a amesteca vinul cu mustul. (n.trad. Mai există o explicație medicală plauzibilă. Dacă o persoană consumă constant într-o singură zi o cantitate de must, mai ales un individ cu nivelul ridicat al glucozei din sânge, zahărul (fructoza) din must se transformă în alcool în stomacul nostru. În realitate și poate vă stârnesc zâmbetul, ne putem îmbăta și dacă vom consuma în neștire struguri, prune sau alte fructe – fructoza din ele se transformă în alcool dacă ingerăm o cantitate mare de fructe oferindu-le timp să fermenteze-).

Aproape exclusiv, tirosh se referă la must nefermentat din struguri. Dar yayin, în cele mai multe versete se referă la vin fermentat. Vechiul Testament folosește acest cuvânt de aproximativ 140 de ori. De 60 de ori este prezentat cu sens negativ. În alte 60 de referințe apare acest cuvânt fără a se emite vreo judecată de valoare, iar în alte 17 versete se poate interpreta că se face o aluzie pozitivă. Astfel, yayin (vinul fermentat) este folosit în general cu o conotație negativă. Nu prea găsim relatări vechi-testamentare care să vorbească despre efectele benefice ale consumului de vin fermentat. Însă întâlnim narațiuni istorice în care ne sunt prezentate efectele nocive ale consumului de vin: beția lui Noe (Gen 9:21); Lot (Gen 19:32-35); Nabal (1 Sam 25:36, 37); Amnon (2 Sam 13:28); Belșațar (Dan 5:1-3); şi Ahașveroș (Estera 1:1-10). Isaia (51:21); Ieremia (23:9); Osea (4:11; 7:5); Ioel (1:5); and Habacuc (2:15) sunt printe profeții Bibliei care desfășoară efectele dezastruaose ale consumului de vin, atât din punct de vedere moral cât și fizic. Proverbe 23: 29-35 descriu efectele aproape instantanee: ochii roșii și vederea încețoșată – dimensiunea fizică, și efectele sociale imediate: ceartă și răni, ca și urmările pe termen lung: vaiete și amărăciune (durere). În alte locuri cartea Proverbelor se referă la vin ca fiind vinovat de aducerea sărăciei (21:17) și violenței (4:17). Isaia adaugă faptul că înșeală mintea (28:7), inflamează o persoană care Îl dă uitării pe Dumnezeu (5:11.12). Sunt trei texte (Ps. 104:15; Ecl. 9:7; 10:19) care menționează că vinul poate face cuiva inima veselă. Versetele vorbesc despre buna-dispoziție pe care vinul o poate oferi pe termen lung, însă aceste texte trebuie asociate celor care vorbesc despre efectele dăunătoare ale vinului pe termen lung.

Eclesiatul 9:7 și 10:19 se pare că oferă superficial libertate de a consuma alcool. Oricum cartea se încheie cu o responsabilizare mult mai mare a autorului (Solomon) față de cele trecătoare cu un ochi îndreptat asupra celor veșnice: temerea de Dumnezeu și păzirea poruncilor, care nu înseamnă în nicio circumstanță consumul de alcool (12:13).

Cel puțin alte șapte versete biblice care se pare că vorbesc favorabil despre yayin, fac acest lucru prin comparație, ele nefăcând aluzie directă la consumul de vin fermentat. De exmplu, Cântarea Cântărilor folosește o comparație cu vinul de patru ori (1:2.4; 4:10; 9:7) pentru a exprima frumusețea iubitei. Osea 14:7 folosește expresia mireasma vinului din Liban ca pe o comparație (metaforă). Proverbe 9:5-6 folosește figurat atunci când vorbește despre ‘‘banchetul vieții’’ pe care înțelepciunea ni-l furnizează. Amos 9:14 și Zaharia 10:7 ne spun că folosirea vinului produce amuzament, o figură de stil care vrea să ne transmită bucuria poporului lui Dumnezeu de victoria Sa de la sfârșitul timpului. Vinul a fost utilizat ca o băutură de ofrandă la templu în felul în care evreii trebuiau să înapoieze zecimea restantă. Aceste daruri de băuturi erau vărsate în jurul altarului, nefiind în niciun caz consumate de preoți. Majoritatea textelor care par că favorizează consumul de vin fermentat, în realitate folosesc comparațiile utilizând o vorbire figurată. Alte câteva texte punctează efectele imediate vinului asupra psihicului uman. Isaia asociază consumul de vin cu luarea mitei (5:22.23). Amos asociază consumul de vin fermentat cu profanarea lucrurilor sacre (2:8).

 

Sumar

În concluzie, scriitorii Vechiului Testament aduc câteva incriminări împotriva consumului de vin. În primul rând, ei recunosc efectele adverse imediate asupra fizicului uman: efectul ochilor roșii, vederea încețoșată, împleticirea și beția în general. Mai mult, ei subliniază faptul că efectele pe termen lung asupra dimensiunii morale sunt recunoscute în comportamente neetice cu rezultate sociale aferente.

În contrast cu imaginea negativă despre imaginile pozitive ale Bibliei care proliferează consumul de alcool, sunt trei texte care indică faptul că alcoolul poate produce o stare de frivolitate. Scriitorii Bibliei ocazional folosesc vinul pentru a descrie anumite comparații favorabile în figuri de stil. (ei folosesc de asemenea vinul pentru a face și anumite comparații nefavorabile). Expresia ‘‘vinul mâniei’’ este utilizată în Psalmul 75:8 și Ieremia 25:15. Suntem obligați de conștiință să avem în vedere întreaga imagine a evidențelor și evaluărilor Vechiului Testament. În acest sens, concluzia cea mai rezonabilă este că Biblia prezintă abstinența totală de la orice formă de alcool.

 

Traducere Daniel Niţulescu

Articol preluat de pe site-ul Institutului Biblic de Cercetare al Conferinţei Generale Adventiste de Ziua a Şaptea: http://biblicalresearch.gc.adventist.org/

Realizat de Prof. PhD V.T, Dir. Asoc. William H. Shea

 

 

Utopia si eutopia de la miază-noapte

‘‘Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică.’’ (Psa 50:3)

Se știe de ceva vreme care este domiciliul Moșului: Laponia, țară care se află chiar în proximitatea Cercului polar. Moșul Crăciun vine din aceast punct cardinal pe sania lui aproape înghețată trasă de câțiva reni. Promisiunile seculare îi conferă moșului un surplus de viteză, cel puțin în mintea copiilor. De la Nord, încărcat cu multe himere construite peste an și, ce-i drept, cu puțină voie-bună, are loc multimilenarul ciclu venire-revenire al Moșului către toate colțurile pământului. Crăciunul este cvasiprezent în toate culturile lumii. Religiile nu au putut decât să-l asimileze pe Moș, cu sanie cu tot, cu sau fără fesul lui, și mai ales cu darurile mult așteptate. Putem spune despre Crăciun că a devenit chiar un soi de ‘‘ambassador UNICEF’’ al rănilor lumii, în disperata încercare de a făuri mult visata pace ecumenică. Nu vreau să vă stric bucuria zâmbetului zăpezii, de aceea nu mă mai leg de Moșul utopic.

Dacă creștinii L-ar aștepta pe Hristos măcar la jumătate din intensitatea cu care este așteptat Moșul, demult Orionul ar fi devenit poarta aducerii Cerului pe pământ. Atunci când Dumnezeu îi vorbește lui Iov într-o teofanie, El I Se descoperă  de la miază-noapte (nord): ‘‘dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!’’ (Iov 37:21). Lui Ezechiel Dumnezeu I se revelează de la miază noapte într-un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc (Ez.1:3). Isus va reveni prin constelația Orion. ‘‘El vine pe nori. Orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns’’ (Apoc. 1:7). Prin mijlocul constelației trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt care a făcut din această constelație una din cele mai cunoscute constelații în toate culturile antice. Orionul este singurul astru care poate fi observat din orice ungher al lumii. ‘‘Nori negri, grei, s-au ivit și s-au izbit unii de alții. Vãzduhul s-a desfãcut și s-a rulat precum un sul; apoi am putut privi în sus prin spațiul astfel deschis, cãtre Orion, de unde venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea Sfântã va coborî prin acel spațiu.’’ (E.G.White, Experiențe și Viziuni, 42).

Pana profetică descrie iminența pericolului invaziei împăratului de la miază-noapte, care aducea fie eliberare din robie, fie pustiire. (Daniel 11:11.15; Ieremia 6:22) Împăratul Isus revine împreună cu oștile cerești călare pe cai albi (Apoc. 19:14). Cerul se aprinde în toată spledoare lui peste o lume a cărei candelă a fost furată demult. O lume în care moșii coboară în întuneric pe hornurile casei, în care regizorii sunt protegoniștii propriilor iluzii. O lume care refuză cu obstinație să creadă în locuri mai bune (eutopii) – Cerul, dar ale căror magazine de iluzii (utopii) se vând mai tare decât etnobotnicele. Împăratul Isus a venit, S-a înălțat și va reveni așa cum ne-a promis. Moșul se face că vine. De secole.        Depinde de tine cum te va găsi Î(î)mpăratul de la miază-noapte!

editorial

TRADITORES

’’Servilismul este masca tradarii.’’ Francesco Orestano

În primele secole după Hristos Biserica creștină, de multe ori având statutul de religie ilicită (ilegală) a experimentat persecuţii crunte care i-au lăsat cicatrici adânci pe ceea ce se considera a fi trupul lui Hristos. Forţaţi să predea Bibliile autorităţilor şi să ofere sacrificii zeităţilor păgâne, unii creştini s-au opus, au fost torturaţi, au supravieţuit (confesorii) sau au murit (martirii); alţii (inclusiv unii episcopi) au cedat, devenind cunoscuţi drept căzuţi şi trădători (lapsi şi traditores). Când ulterior s-a pus problema colaborării cu persecutorul, lideri religioşi precum Donatus au insistat că numai cei puri puteau fi membri ai Bisericii lui Hristos, doctrină respinsă de părinţi ai Bisericii precum Augustin.

Profilul traditoresului îl regăsim în toate structurile, chiar fiind vorba despre celula societății, așa cum a fost numită familia. Iscariotenaul și-a trădat chemarea, misiunea și Dumnezeul printr-un sărut. La suprafață, sărut. În subteran un arsenal întreg de comploturi. Cum îți poți trăda soția sau soțul? Nimic mai simplu, dar pe termen mediu și scurt extrem de grav. În dialogul pe care îl purtăm în cercul nostru apropiat de influență ne plângem de cel/cea cu care împartem și bune și rele. Totuși nu trebuie să egalăm trădarea cu a spune adevărul despre familia noastră când ni se cere acest lucru. Dacă refuzăm să depunem mărturie în astfel de circumstanțe, atunci Îl trădăm pe Isus. Cum ne putem trăda confrații de credință? În momentul în care fără să ți se ceară să spui un adevăr sau o minciună despre fratele tău, iar tu nu o spui, este trădare față de Dumnezeu. Dar atunci când mânat de o dorință explozivă de a împrăștia știri la cald, adevărate sau false, despre frații tăi în credință, fără să îți ceară nimeni caracterizările respective, devii un trădător în ochii Cerului. În loc să ne rugăm și să discutăm cu cei care se află în cleștele încercării respective, ponegrindu-i dintr-o plăcere morbidă, devenim trădători Bisericii și ai societății civile.

În epoca comunistă colaborarea cu împăratul roman s-a materializat în colaborarea cu partidul communist și cu poliția politică.  Astăzi se aud din nou chemări de curăție morală sub forma lustrației. Nu s-a mai propus o doctrină puristă de tip donatist, ci li s-a cerut colaboratorilor grei din sânul Bisericilor să se retragă din funcţiile lor de conducere în numele reconcilierii sociale. Nimeni nu a cerut excluderea lor din Biserică, ci o asumare morală. Această asumare ar putea echivala în ochii Cerului cu metamorfoza dintr-un traditores de clasă într-un martor al lui Hristos gata pentru Împărația Domnului.